 14-06-2017  De numele satului Miorcani din comuna Rădăuți Prut se leagă o parte din opera și creația binecunoscutului om de cultură, politician și poet, Ion Pillat. De remarcat este dragostea și respectul pe care le-a avut poetul pentru satul Miorcani și oamenii lui. Astfel, poetul a imortalizat în poeziile și însemnările lui lumea Miorcaniului de atunci poeziile: Satul meu, Seară la Miorcani, Casa dintre ziduri, Jurnal de călătorii. La Conacul "Ion Pillat" au ajuns oameni cunoscuți ai culturii și politicii românești: Horia Furtună, Adrian Maniu, Perpessicius, Vaida-Voievod, membri ai familiei Brătianu, prieteni de la Balcic și din Banat.
Conacul "Ion Pillat"a fost construit pe o veche constructie in anii 1830-1832 de catre tatal poetului, Ion N. Pillat, un cunoscut moșier și parlamentar al regatului independent. Familia Pillat venea adesea la conacul de la Miorcani pentru a petrece puținul timp liber.
Dupa moartea poeului, conacul a rămas fiului acestuia, Dinu Pillat, dar regimul comunist a preluat în mod abuziv moșia și a transformat-o într-o secție a spitalului Darabani, spital rural ce a funcționat intre ani 1951-1995 de ani, asigurând asistența medicală în zonă. Conform specialiștilor consultați, naționalizarea conacului a fost o perioadă neagră pentru casa și locurile în care poetul se retrăgea sub arborii seculari. În 1987, în anexele care serveau odinioară muncitorilor de la vechiul conac, s-a amenajat un muzeu în care se regăseau obiecte personale ale poetului. După 1995, conacul cu anexele sale, cu livada și curtea imensă, precum și pădurea din afara localității, care au aparținut lui Ion Pillat și apoi fiului său, au fost revendicate de rudele rămase în viață, nora Jeana Cornelia (soția lui Dinu Pillat), și fiica lor (Ioana-Monica Saulescu)
Lipsa de fonduri și starea avansată de degradare a clădirilor le-au determinat pe cele două să doneze cele patru clădiri ale conacului Mitropoliei Moldovei și Bucovine. Din momentul în care casa lui Ion Pillat de la Miorcani a fost donată Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, ea a devenit Centrul Cultural Pastoral- Misionar "Ion Pillat" din Miorcani.
Sursa : http://docslide.net/documents/conacul-ion-pillat.html
Toamna la Miorcani - Ion Pillat
Peste dealuri, peste ape, pretutindenea se lasă O lumină învelită în marame de mătasă. Vin iar carele-ncărcate și cu spice, și cu vis Și pe ceruri liniștite și în suflet și-au deschis Unghiul dorului de ducă stolurile de cucoare. Mori de vânt nostalgic-naltă aripile călătoare Și se lasă în durere să zdrobească grâul nou. Pașii tinereții mele mă urmează în ecou, Umbra mea de altădată umblă-n miezul umbrei mele. Prima stea sau amintirea stă pe iaz printre vântrele? Simt în suflet de departe spinul ei tremurător.
O bătrână-mi toarce firul zilelor de pe fuior; Prima lacrimă se-noadă trainic lângă cea din urmă Și păstori, ieșiți din vreme, către staul duc o turmă De oi albe ca și norii unui cer îngândurat. Cine m-a legat de mine, de moșie și de sat? Toamnă-amară, toamnă dulce pentru cine te-nțelege, Pentru cine știe gândul ce-a sortit să se dezlege Frunză galbenă și coaptă ca un rod cules de vânt, Toamnă, care legi prin moarte cerurile de pământ, Și sub foaia vestejită pregătești o primăvară, Toamnă dulce ca iubirea, ca iubirea de amară, Fie-ți milă de făptură mea de om, și fă să fiu — Pe sub nuci, lângă femeie, lângă față, lângă fiu, În grădina aurită de lumina și de frunză — Rodu-n care o dulceață înțeleaptă să se-ascunză. Poate-un om atunci să vină să-mi culeagă câte-un vers Cum din prun culegi o prună fără-a te opri din mers, Însetat mi-o soarbe poate din cuvinte alinarea, O să-i pară — cine știe — mai puțin amară sarea Lacrimelor sale-n drumul de dureri și dor ascuns Binecuvântarea asta de mi-o dai, va fi de-ajuns.
|