De numele satului Miorcani din comuna Rădăuţi Prut se leagă o parte din opera şi creaţia binecunoscutului om de cultură, politician şi poet, Ion Pillat. De remarcat este dragostea şi respectul pe care le-a avut poetul pentru satul Miorcani şi oamenii lui. Astfel, poetul a imortalizat în poeziile şi însemnările lui lumea Miorcaniului de atunci poeziile: Satul meu, Seară la Miorcani, Casa dintre ziduri, Jurnal de călătorii. La Conacul "Ion Pillat" au ajuns oameni cunoscuţi ai culturii şi politicii româneşti: Horia Furtună, Adrian Maniu, Perpessicius, Vaida-Voievod, membri ai familiei Brătianu, prieteni de la Balcic şi din Banat.

Conacul "Ion Pillat"a fost construit pe o veche constructie in anii 1830-1832 de catre tatal poetului, Ion N. Pillat, un cunoscut moşier şi parlamentar al regatului independent. Familia Pillat venea adesea la conacul de la Miorcani pentru a petrece puţinul timp liber.

Dupa moartea poeului, conacul a rămas fiului acestuia, Dinu Pillat, dar regimul comunist a preluat în mod abuziv moşia şi a transformat-o într-o secţie a spitalului Darabani, spital rural ce a funcţionat intre ani 1951-1995 de ani, asigurând asistenţa medicală în zonă. Conform specialiştilor consultaţi, naţionalizarea conacului a fost o perioadă neagră pentru casa şi locurile în care poetul se retrăgea sub arborii seculari. În 1987, în anexele care serveau odinioară muncitorilor de la vechiul conac, s-a amenajat un muzeu în care se regăseau obiecte personale ale poetului. După 1995, conacul cu anexele sale, cu livada şi curtea imensă, precum şi pădurea din afara localităţii, care au aparţinut lui Ion Pillat şi apoi fiului său, au fost revendicate de rudele rămase în viaţă, nora Jeana Cornelia (soţia lui Dinu Pillat), şi fiica lor (Ioana-Monica Saulescu)

Lipsa de fonduri şi starea avansată de degradare a clădirilor le-au determinat pe cele două să doneze cele patru clădiri ale conacului Mitropoliei Moldovei şi Bucovine. Din momentul în care casa lui Ion Pillat de la Miorcani a fost donată Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, ea a devenit Centrul Cultural Pastoral- Misionar "Ion Pillat" din Miorcani.

Sursa : http://docslide.net/documents/conacul-ion-pillat.html

Toamna la Miorcani - Ion Pillat

Peste dealuri, peste ape, pretutindenea se lasă
O lumină învelită în marame de mătasă.
Vin iar carele-ncărcate şi cu spice, şi cu vis
Şi pe ceruri liniştite şi în suflet şi-au deschis
Unghiul dorului de ducă stolurile de cucoare.
Mori de vânt nostalgic-naltă aripile călătoare
Şi se lasă în durere să zdrobească grâul nou.
Paşii tinereţii mele mă urmează în ecou,
Umbra mea de altădată umblă-n miezul umbrei mele.
Prima stea sau amintirea stă pe iaz printre vântrele?
Simt în suflet de departe spinul ei tremurător.

O bătrână-mi toarce firul zilelor de pe fuior;
Prima lacrimă se-noadă trainic lângă cea din urmă
Şi păstori, ieşiţi din vreme, către staul duc o turmă
De oi albe ca şi norii unui cer îngândurat.
Cine m-a legat de mine, de moşie şi de sat?
Toamnă-amară, toamnă dulce pentru cine te-nţelege,
Pentru cine ştie gândul ce-a sortit să se dezlege
Frunză galbenă şi coaptă ca un rod cules de vânt,
Toamnă, care legi prin moarte cerurile de pământ,
Şi sub foaia vestejită pregăteşti o primăvară,
Toamnă dulce ca iubirea, ca iubirea de amară,
Fie-ţi milă de făptură mea de om, şi fă să fiu
— Pe sub nuci, lângă femeie, lângă faţă, lângă fiu,
În grădina aurită de lumina şi de frunză —
Rodu-n care o dulceaţă înţeleaptă să se-ascunză.
Poate-un om atunci să vină să-mi culeagă câte-un vers
Cum din prun culegi o prună fără-a te opri din mers,
Însetat mi-o soarbe poate din cuvinte alinarea,
O să-i pară — cine ştie — mai puţin amară sarea
Lacrimelor sale-n drumul de dureri şi dor ascuns
Binecuvântarea asta de mi-o dai, va fi de-ajuns.