De numele satului Miorcani din comuna Rãdãuþi Prut se leagã o parte din opera ºi creaþia binecunoscutului om de culturã, politician ºi poet, Ion Pillat. De remarcat este dragostea ºi respectul pe care le-a avut poetul pentru satul Miorcani ºi oamenii lui. Astfel, poetul a imortalizat în poeziile ºi însemnãrile lui lumea Miorcaniului de atunci poeziile: Satul meu, Searã la Miorcani, Casa dintre ziduri, Jurnal de cãlãtorii. La Conacul "Ion Pillat" au ajuns oameni cunoscuþi ai culturii ºi politicii româneºti: Horia Furtunã, Adrian Maniu, Perpessicius, Vaida-Voievod, membri ai familiei Brãtianu, prieteni de la Balcic ºi din Banat.

Conacul "Ion Pillat"a fost construit pe o veche constructie in anii 1830-1832 de catre tatal poetului, Ion N. Pillat, un cunoscut moºier ºi parlamentar al regatului independent. Familia Pillat venea adesea la conacul de la Miorcani pentru a petrece puþinul timp liber.

Dupa moartea poeului, conacul a rãmas fiului acestuia, Dinu Pillat, dar regimul comunist a preluat în mod abuziv moºia ºi a transformat-o într-o secþie a spitalului Darabani, spital rural ce a funcþionat intre ani 1951-1995 de ani, asigurând asistenþa medicalã în zonã. Conform specialiºtilor consultaþi, naþionalizarea conacului a fost o perioadã neagrã pentru casa ºi locurile în care poetul se retrãgea sub arborii seculari. În 1987, în anexele care serveau odinioarã muncitorilor de la vechiul conac, s-a amenajat un muzeu în care se regãseau obiecte personale ale poetului. Dupã 1995, conacul cu anexele sale, cu livada ºi curtea imensã, precum ºi pãdurea din afara localitãþii, care au aparþinut lui Ion Pillat ºi apoi fiului sãu, au fost revendicate de rudele rãmase în viaþã, nora Jeana Cornelia (soþia lui Dinu Pillat), ºi fiica lor (Ioana-Monica Saulescu)

Lipsa de fonduri ºi starea avansatã de degradare a clãdirilor le-au determinat pe cele douã sã doneze cele patru clãdiri ale conacului Mitropoliei Moldovei ºi Bucovine. Din momentul în care casa lui Ion Pillat de la Miorcani a fost donatã Mitropoliei Moldovei ºi Bucovinei, ea a devenit Centrul Cultural Pastoral- Misionar "Ion Pillat" din Miorcani.

Sursa : http://docslide.net/documents/conacul-ion-pillat.html

Toamna la Miorcani - Ion Pillat

Peste dealuri, peste ape, pretutindenea se lasã
O luminã învelitã în marame de mãtasã.
Vin iar carele-ncãrcate ºi cu spice, ºi cu vis
ªi pe ceruri liniºtite ºi în suflet ºi-au deschis
Unghiul dorului de ducã stolurile de cucoare.
Mori de vânt nostalgic-naltã aripile cãlãtoare
ªi se lasã în durere sã zdrobeascã grâul nou.
Paºii tinereþii mele mã urmeazã în ecou,
Umbra mea de altãdatã umblã-n miezul umbrei mele.
Prima stea sau amintirea stã pe iaz printre vântrele?
Simt în suflet de departe spinul ei tremurãtor.

O bãtrânã-mi toarce firul zilelor de pe fuior;
Prima lacrimã se-noadã trainic lângã cea din urmã
ªi pãstori, ieºiþi din vreme, cãtre staul duc o turmã
De oi albe ca ºi norii unui cer îngândurat.
Cine m-a legat de mine, de moºie ºi de sat?
Toamnã-amarã, toamnã dulce pentru cine te-nþelege,
Pentru cine ºtie gândul ce-a sortit sã se dezlege
Frunzã galbenã ºi coaptã ca un rod cules de vânt,
Toamnã, care legi prin moarte cerurile de pãmânt,
ªi sub foaia vestejitã pregãteºti o primãvarã,
Toamnã dulce ca iubirea, ca iubirea de amarã,
Fie-þi milã de fãpturã mea de om, ºi fã sã fiu
— Pe sub nuci, lângã femeie, lângã faþã, lângã fiu,
În grãdina auritã de lumina ºi de frunzã —
Rodu-n care o dulceaþã înþeleaptã sã se-ascunzã.
Poate-un om atunci sã vinã sã-mi culeagã câte-un vers
Cum din prun culegi o prunã fãrã-a te opri din mers,
Însetat mi-o soarbe poate din cuvinte alinarea,
O sã-i parã — cine ºtie — mai puþin amarã sarea
Lacrimelor sale-n drumul de dureri ºi dor ascuns
Binecuvântarea asta de mi-o dai, va fi de-ajuns.